Predicarea narativă ca instrument pentru încântarea auditoriului

Este o senzație teribilă pentru predicatorii practicanți să constate că metodele testate și ani de zile funcționale par să fie învechite, iar tipurile de predicări care păreau altădată eficiente sunt acum întâmpinate cu priviri plictisite și puterea lor de motivare de odinioară pare să fi dispărut. În astfel de momente, pastorii și specialiștii în omiletică încep să caute idei noi și inovatoare, pentru a putea pre-dica cu succes Cuvântul lui Dumnezeu. În bisericile protestante mainstream americane (bisericile metodiste, epis-copale, lutherane, prezbiteriene, etc.) această perioadă a fost numită „turnura narativă”. Părea că acesta ar fi fost răspunsul adecvat la multele probleme din predicarea americană care – s-a spus – a intrat în criză în anii '60 și '70. În anii '70, membrii Academiei de Omiletică (Academy of Homiletics) și pastorii dornici de schimbare așteptau cu nerăbdare apariția unei metodologii sau cel puțin a unei cărți care să ofere îndrumări cu privire la cum ar putea fi reînnoită predicarea.

Bibliographic reference

Koppándi Botond Péter: Predicarea narativă ca instrument pentru încântarea auditoriului. In: Balogh Csaba (ed.): Despre lucruri prea minunate. Studii din domeniul teologiei protestante. (2023), 161--174